Publicat la 2018-07-02 10:19:31

Despre cum ar trebui să fie și nu e, se ocupă în general teoreticienii. Mai ales când discuțiile alunecă înspre zone întinse ale economiei, socialului, culturii, etc. Dar lucrurile sunt puțin încurcate și când e vorba despre arii restrânse, despre mici afaceri, bineînțeles despre domeniul închirierilor de mașini. Frumos și educativ ar fi ca oamenii rău intenționați să întâlnească și să interacționeze cu alți oameni rău intenționați sau cu firme necinstite. Dar lucrurile nu merg în felul ăsta. Viața e complexă și nu de puține ori cei bine intenționați, oameni sau firme se găsesc în situații neplăcute datorită unor persoane neserioase.

 

Despre firme care nu ar trebui să existe:

Există un anume „model”, model negativ, firește, care chiar funcționează datorită clienților de bună credință. Strategia e simplă. Firma practică un preț derizoriu, iar fiindcă pe piață, în general, se practică bonusurile și super-ofertele, oamenilor nu li se pare nimic ieșit din comun să găsească o mașină de închiriat la un preț mai mic de câteva ori față de cel practicat de celelalte firme. Astfel, închiriază online, iar în ziua în care se prezintă la locul stabilit pentru a ridica mașina, un angajat al firmei îi explică riscurile la care se expune când închiriază. Drept soluție pentru a micșora sau a evita total aceste riscuri, clientului i se propune o supra taxa (CDW sau SCDW), de data asta de câteva ori mai mare decât tariful insusi al inchirierii. Această taxa, însă, e ceva mai mică decât ar putea să plătească clientul dacă face praf mașina sau dacă îi este furată. Și clientul este de acord să lase o sumă măricică de bani drept suprataxa de asigurare.

Să presupunem că nu se întâmplă așa ceva, iar clientul insista sa nu plateasca aceste taxe, dorind sa ramana la tariful initial. In aceasta situatie clientul trebuie sa lase un depozit cu titlu de garantie destul de maricel, in jur de 1000 euro pentru o masina din clasa economic, astfel asumandu-si in totalitate raspunderea fata de masina.

Sa presupunem ca se întoarce clientul cu mașina zgâriată, cu parbrizul sau un far ciobit, situațiile de acest gen pot fi destul de multe. Ceea ce e de plătit în astfel de cazuri nu se înscrie în riscurile acoperite de asigurare, iar cum contractual clientul si-a asumat intreaga raspundere pentru masina, depozitul este executat integral sau in mare parte. Cineva poate obiecta că prețul care trebuie plătit în astfel de situații e mic. Nu e deloc mic! Dacă mai și există undeva în contract o clauză care spune că tot clientul plătește și cheltuielile de logistică, găsirea unei firme potrivite pentru reparații, cu tot ce presupune ea și zilele în care mașina a trebuit să rămână în service pentru reparații, s-ar putea din garanția aceea mare să nu rămână nimic.

Și şmecheria nu se termină aici! Probabilitatea implicării într-un accident e destul de mică față de probabilitatea avarierii minore a autovehiculului închiriat. Asta înseamnă că dacă angajatul care preia mașina vrea neapărat să găsescă ceva, foarte posibil să găsească. Poate chiar să inventeze, dacă primește o parte din banii câștigați de firmă după strategia prezentată aici. Sau poate să nu inventeze, ci să cunoască problema cu care clientul a primit mașina în momentul închirierii, dar pe care nu a sesizat-o, bazându-se pe seriozitatea firmei. Trebuie avut in vedere ca firmele de inchirieri auto care practica astfel de politici isi motiveaza angajatii cu un bonus (in jur de 10%) din sumele incasate extra tarifului  de inchiriere auto. Ce inseamna asta?

Inseamna ca firma, pentru a stimula vigilenta sau spiritul de vanzator, al angajatilor sai ii stimuleaza pe acestia cu un bonus din tot ce inseamna incasari extra, adica suprataxe de asigurare (CDW si SCDW), accesorii auto: GPS, scaunele copii si ATENTIE, banii pe care acestia ii retin din depozitele de garantie ale clientilor car nu au avut o conduita corespunzatoare vis-a-vis de autoturismul inchiriat. Mizeria excesiva din autoturism, dovada ca s-a fumat in autoturism, lucru strict interzis de compania de inchirieri si bineinteles daunele exterioare si interioare survenite pe perioada cat masina a fost inchiriata. Nu ar fi o problema daca de aceste penalitati ar „beneficia” doar clientii iresponsabil sau neatenti, dar ganditi-va ca 10% din 1000 euro, reprezina o suma destul de frumusica pentru un angajat platit cu un salariu fix minim pe economie, acesta fiind foarte tentat de a gasi diverse metode prin care sa poata retine garantia. Nu vreau sa amintesc din nou tariful de inchiriere foarte mic, imposibil de practicat in conditii de rentabilitate pentru companie, facandu-ma sa suspectez pe buna dreptate o implicare in aceste practici chiar din partea companiei sau a managerului de locatie.

Bineînțeles, nu toți clienții pățesc așa ceva. Firma nu ar avea viață lungă și s-ar afla repede ce se întâmplă. „tratamentul” se aplică doar unor anumiți clienți, cu care angajați cred că „merge”. Ceilalți clienți, care au folosit mașina aproape pe gratis, vor aduce alți clienți. Și cu cât mai mare numărul de clienți, cu atât câștigul din reținerile asigurărilor va fi mai mare.

 

Cum se poate evita o astfel de firmă?

Analizând site-urile firmelor rent a car din capitală, pot fi observate câteva aspecte:

  1. De regula aceste tarife derizorii se gasesc pe siteurile brokerilor de rent a car unde sunt afiliate mai multe companii de profil si apare concurenta. Dar si pe siteurile unor companii renumite care activeaza pe piata inchirierilor auto Bucuresti si din intreaga tara am putut vedea astfel de tarifediferenta fiind totusi prin faptul ca aici clientul primeste mai multa informatie referitor la suprataxe, spre deosebire de prima varianta unde informatia este neclara sau aproape de loc.
  2. Daca ati cazut in capcana unei astfel de oferte, recomandat ar fi sa acceptati a plati cel putin suprataxa de asigurare CDW, care va diminueaza raspundere asupra masinii, potolind astfel din setea de castig a angajatului, respectiv companiei de la care ati inchiriat masina.
  3. Trebuie studiate cu atenție clauzele contractuale și evitate firmele care folosesc tot felul de exprimări neclare, lăsând loc interpretărilor, trimiterile în subsolurile paginii, scrise cu fonturi mărunte.
  4. Trebuie evitată capcana prețurilor mici și a asigurărilor mari. O firmă nu supraviețuiește din acte de caritate. O firmă câștigă bani sau dispare. Fiindcă asigurarea calității serviciilor costă.
  5. Chiar recomandarea de către un cunoscut, persoană de încredere, a unei astfel de firme, nu înseamnă prea mult. Fiindcă persoana în cauza poate face parte din categoria celor „nepățiți”, care urmează să aducă clienți.
Suna acum